Auzi?

Cum e sa auzi…? Sa auzi o muzica atat de tare, pe care o simti cu tot corpul tau, din varful picioarelor, pana in varful urechilor. Sa te atinga inauntru si afara, peste tot, sa te faca sa stai inghetat sau sa te misti haotic…sa te faca sa vibrezi pana la ultima bucata de carne…

Niste unde sa se loveasca de timpanele tale, si apoi mai departe sa declanseze o gramada de reactii in lant, in care ciocanul si nicovala si scarita sa se izbeasca unele de altele si mai departe sa apese pe o alta treaba care probabil e acolo asezata imediat langa, exact pentru a fi izbita. Daca sunt stupida si am gresit ordinea micutelor, imi cer scuze. Si apoi…apoi, sa se nasca niste impulsuri electrice mega rapide, mega impulsuri, care sa alerge pana la creierul tau, intr-o fractiune de milisecunda super-mica. Si de-acolo…glandele din creier sa secrete o anume zeama care sa iti inunde o cavitate anume, in timp ce alte soiuri de glande sa secrete alte soiuri de substante care sa se combine intre ele in timp ce anumite impulsuri (tot electrice) sa o ia la goana pe straduta lor ingusta si directa care duce fix la…..hmmm…da! fix la alta bucatica de creier. Aceasta portiune de creier are o sarcina extrem de importanta si spun asta fara sa jignesc celelalte portiuni de creier. Aceasta, micuta, primeste impulsurile atat de nervoase si le directioneaza, in aceeasi fractiune de milisecunda super mica, spre o alta particica din marele circumvolutiunat, fara sa stie ca prin promtitudinea sa mecanica, participa la un proces atat de complex si incarcat de semnificatie. Impulsul, zboara, alearga, un montagne rousse de informatie, care aterizeaza in final intr-un milimetru patrat de carne. Frumusetea fenomenului e intr-adevar tulburatoare. Micuta asta e pe combinatie cu ceva care se intampla jos. Nu jooooos jos, doar un pic mai jos. In zona superioara cutiei toracice(?), sa-i spunem pieptului, k sa nu o ardem elevati desi nu suntem (noi, cei care scriem aici, insirati la tastatura). Deci portiunea din creier despre care vorbeam, se stie bine de tot cu fetele de aici. Atat de bine, incat le trimite toata electricitatea care o stimulase, direct in jos, unde nebunul asta mic si aprins (impulsul electric), se infige cu pasiune teribila in niste tesuturi lunguiete, as spune feminine pentru ca se numesc coarde (:) ), facandu-le sa vibreze, orgasmic. Vibratia…vibratia e psihedelica, e cea care inchide cercul. E cea care se intoarce inapoi la timpanul cu unelte, mangaind-ul intr-o imbratisare post-sex, pardon…dragoste, gadilandu-l, aprinzandu-l din nou, parca intrebandu-l daca mai vrea o data… Contactele care se stabilesc in tot procesul asta sunt mind-raping ca intensitate. Cercurile se inchid si se deschid, sunetele primare (nebunia speciala din casti), sunetele imitatoare rezonate in nas si scoase pe gura, sunetele batailor din maini si picioare, toate aceste sunete se inalta in aer si se izbesc unele de altele, se amesteca, danseaza,se lovesc de ce apuca si ricoseaza, se insira unele dupa altele ca intr-un dans idiot, neinteles, parca sunt bete si drogate in acelasi timp…

Tot ce fac sunetele astea mi se izbeste mie de creier si de tot si ma face sa vibrez odata cu ele,mii de substante si hormoni, miliarde de senzatii.
E….infinitic:) Aproape ca un infinit de cercuri insirate prin care daca te uiti vezi absolutul 🙂

Publicitate