Mini me. Part 2.

Ziceam acum ceva timp ca am descoperit niste „scrieri” de ale mele din perioada liceului. Am realizat ca de fapt sunt 3, dar una inca nu sunt hotarata sa o trec pe aici, desi cred ca e cea mai plina de sentimente de toate felurile, dar prea apropiata de realitate.

Pentru episodul doi, sunt eu, in clasa a 10-a, intr-o mini-relatie in care m-am simtit ok, dar asta n-a fost suficient intr-un final. Domnul in cauza mi-a dat ideea de a scrie, pentru ca sentimentele nu au fost chiar atat de puternice niciodata…

Take 2. Mini me in love:
„Nu pot! Nu pot sa scriu…despre fericire, ce simt pentru tine…nu pot! Mi se pare ireal ce simt, mi se pare o iluzie. Si totusi ai reusit! Ai reusit sa ma legi de tine, sa ma faci sa te iubesc, sa simt din nou, sa ies din amorteala care imi intrase in sange, in piele, in tot, care incepuse sa ma topeasca. Da! Sa ma manance pe dinauntru si care m-ar fi ucis!

Iti multumesc! Iti multumesc pentru ca ma iubesti, ca existi, ca ma vrei, ca ma faci sa te vreau, tot mai mult cu fiecare secunda…cu mine, langa mine…pentru mine.

Egoism? Poate… Dragoste? Sper! Pentru ca daca nu ai fi tu, nu as mai fi nici eu. As redeveni o oarecare, as simti ca respir degeaba, ca ar trebui sa economisesc aerul pentru cand te-as intalni, chiar de mi-ar ajunge doar o milisecunda, si numai atat imi e de ajuns sa fiu cu tine, sa fiu a ta, sa simt ca am trait pentru ceva…pentru tine…pentru mine…pentru noi! Si n-ar mai conta altceva…decat tu…decat eu…decat noi!

Te iubesc pentru ca ma iubesti, dar poate, candva, in acea milisecunda in care vom fi unul si vom respira impreuna acea gura de aer pe care am asteptat-o atat, voi putea spune : Te iubesc, pentru ca te iubesc!„

Profund, ce sa zic. Acum ma sperie avalansa asta de sentimente. Atunci, de abia asteptam sa ma lupt cu ele si sa inving.

Oare mai tarziu, cum va fi?

http://embed.trilulilu.ro/audio/done8989/cb157312ab0d5a.swf
Asculta mai multe audio Muzica

Publicitate