Betie de mirosuri, vise si soare.

Da, betie. Betie cu aroma de rom cu vise de soare si miros de cola. Betie cu mahmureli de dimineata si zambet cretin cu amintiri amuzante pline de prieteni vechi si nu asa vechi. M-as imbata asa in fiecare zi numai pentru ochelarii de soare care ascund nesomnul si capuccino-ul rece care se vrea a fi tratament.

Ma imbat greu, dar nu prea. Ma imbata mirosurile din jurul meu. Fiecare ma face sa tresar si imi aduce aminte de ceva. Stau sus pe scari, pe langa mine intra toata lumea, si simt cum miroase fiecare si aflu lucruri despre ei. Aflu cum sunt, dar mai ales cum vor sa para. Miros dulce si amar, intepator si tare, masculin. Ma invart haotic in cerc, vad oameni pe care nu ii cunosc si incerc sa imi dau seama de unde miroase a tine. Tu nu esti acolo, nici nu vei fi. Ma lovesc usor de un baiat inalt, are o camasa in dungi. El miroase ca tine. Oare-i corect? Nu mai conteaza. Tu mirosi acum a sare.

Ma loveste o raza de soare, dar e prea dimineata ca sa ma lupt cu ea. Imi aduce cele mai dubioase vise si frig. Pun ceva pe mine si ma intorc la vise. Ma trezesc naucita de oameni si locuri care nu se leaga, de telefonul care-mi canta „Love love love” cu voce de Patrice.

Vara sunt zile in care ploua, in care oamenii miros urat, nopti in care nu visez si nu ma imbata decat gandurile.

Aceastea nu au fost dintre acele zile…

Publicitate