Ore în care pui suflet sau care-i faza cu organizarea de evenimente

„Și ai fi dispusă să organizezi orice fel de evenimente? Și înmormântări?”

Nu mă gândisem niciodată la asta. Eram în facultate, la un seminar, și ne întrebase profa în ce direcție am vrea să mergem când absolvim.

În mintea mea, răspunsul dat fără nicio ezitare: „Eu vreau să mă ocup de organizări de evenimente.” ducea cu gândul la veselie, nunți, botezuri, cumetrii. Am realizat că e posibil să nu fie doar vorba despre asta, dacă am de gând să iau lucrurile în serios și să merg în direcția asta.

De data asta am ezitat un pic și am răspuns ceva mai puțin hotărâtă: „Dacă va fi nevoie…”

Râsetele colegilor m-au făcut să înțeleg că întrebarea nu fusese atât de serioasă pe cât o luasem eu. Profa zâmbea și ea.

Cumva întodeauna mi-a plăcut să organizez diverse, de la jocurile cu copiii, pe care le organizam, dar la care nu musai participam (mă găsea tata frecvent pe bancă, în parc, uitându-mă la copii cum se joacă), la tot felul de proiecțele la școală, la balul bobocilor în liceu și în facultate. E ceva în adrenalina pe care ți-o dă munca din spatele unui eveniment care dă dependență.

La primul meu interviu de angajare, viitorul meu șef m-a întrebat ce experiență de organizare evenimente am, că scria acolo mare în CV. I-am povestit de realizările mele, că am fost șefă de clasă aproape toți anii de școală și am organizat pe ici pe colo. Mi-a recomandat să prind ceva experiență reală într-un domeniu înainte să trec ceva în CV.

M-a angajat totuși, iar acum, zece ani mai târziu, e încă șeful meu 🙂

Unul dintre lucrurile pe care le-am învățat de a lungul anilor și a evenimentelor mai mici sau un pic mai mari în a căror organizare m-am implicat este că ele ies bine, dacă pui suflet.

Unul dintre lucrurile pe care nu le-am învățat încă, este că, pentru ca eu să ies 100% bine după ce închei un eveniment, nu trebuie să pun chiaaaar tot sufletul.

Aleg să mă implic voluntar în toate evenimentele la care lucrez pentru  a aduna cât mai mult din experiența reală despre care discutam acum zece ani.

Care e câștigul?

Pe lângă experiență, cel mai mare câștig al meu sunt oamenii. Că e vorba de întâlnirile de networking lunare cu mămicile antreprenor, de cele de la birou, că a fost vorba de TEDx sau de evenimente dedicate inovației, după absolut fiecare dintre ele, am rămas cu oameni faini în viața mea, cu prietenii noi, cu colaborări interesante, cu oameni care te duc spre alți oameni și cumva îți deschid niște uși magice spre lumi în care n-ai fi ajuns niciodată de unul singur.

Ce altceva mai am de câștigat? Cunoștințe. Oamenii despre care spuneam mai sus sunt atât de deschiși încât poți învăța de la ei foarte multe lucruri, de la atitudinea pe care o au, la felul în care fac ceea ce fac, la experiențele pe care le-au avut, sunt informații pe care, dacă le acorzi atenția necesară, le iei cu tine și te fac un om mai bun, pe termen lung.

Un al treilea câștig foarte mare e încrederea, despre care vorbeam în articolul trecut. Am încredere în mine, felul în care relaționez, poziționez și structurez astfel încât să trec peste rușinea din dotare și să abordez persoane cu care nu îmi imaginam că aș relaționa în vreun context, pentru a le invita la evenimente, fie ca prezentator, fie în public.

Ce nu se vede?

De multe ori nu se văd orele de muncă puse în spatele unui eveniment, fie el de o oră, de 2 sau de o zi întreagă.

Dacă ai măcar un pui de perfecționist la purtător, o să vrei ca atât cei din public, cât și cei din față să aibă parte de o experiență plăcută. O să te pui în papucii celor din public și o să te gândești ce i-ar atrage, ce i-ar impresiona, ce i-ar surprinde, ce i-ar menține atenți, apoi o să te gândești la cum îi poți face celui din față viața mai ușoară, ce informații și unelte îi poți oferi.

Ce am învățat că e important când oraganizezi evenimente?

1. Oamenii cu care lucrezi – de la cei din echipa de organizare, la invitați, la public, e bine să aibă aceleași valori și să înțeleagă evenimentul. Vor fi oameni care nu vor reuși să îți aprecieze munca, poate o vor critica, își vor asuma prezența și poate niște responsabilități, dar nu vor și acționa – nu o lua personal, doar nu a fost momentul potrivit ca ei să se implice.
2. Creativitatea – majoritatea limitelor ni le punem singuri, iar dacă ești convins că nu vei reuși să strângi cei 300 de oameni pentru a umple sala, probabil așa se va întâmpla. Dacă îți dai voie să fii creativ și să găsești modalități de a ajunge la acei oameni, poate nu vei aduce 300 de la prima încercare, dar cu siguranță vei fi mai aproape decât dacă ai fi renunțat.
3. Autenticitatea – chiar dacă lucrezi la evenimente care au un anumit format impus, e ideal și pentru tine ca organizator cât și pentru ceilalți implicați, ca evenimentul să aibă un factor de diferențiere, ceva unic, o amprentă aparte, pentru a fi ținut minte cu ușurință.
4. Empatia și skill-urile de comunicare – fiecare persoană din jurul nostru este importantă în felul ei, iar dacă îi acordăm importanța de care are nevoie, va fi mult mai ușor să lucrăm cu ea. Ascultăm, înțelegem, apoi reacționam.
5. Să te distrezi și să nu te iei prea în serios – o să vrei să mai organizezi și alte evenimente doar dacă sentimentul general pe care îl ai este unul bun, trecând peste stres, situații limită, diverse supărări și drame.

Și dacă atunci când s-a tras cortina ai impresia că totul s-a terminat, puțin probabil. De abia atunci începi să îți dai seama ce s-a întâmplat, cum au mers lucrurile și dacă papucii tăi seamănă cât de cât cu cei ai participanților, astfel încât să fi intuit bine așteptările lor.

Tot momentul în care se trage cortina este cel în care realizezi că ți-ai lăsat o parte din suflet în evenimentul care tocmai s-a încheiat, dar nu-i nimic, pentru că îți crește la loc, poate cu încă un pic extra, de bucurie că ai reușit și de data asta să duci totul la, în mare parte, bun sfârșit.

Over and out, că mâine e zi cu eveniment și trebuie să odihnim sufletul 🙂