Îmi aduc mereu aminte cu drag de primele mele experiențe francofone, începând cu cele de la grădiniță, când învățam cifre și litere, ajungând în școala generală, unde erau cărțile cu iepuraș, la multitudinea de cărți în franceză pe care le comanda tata de la Prietenii Cărții.
Nu îmi aduc aminte însă de unde a apărut la un moment dat o dorință de a merge la Paris cu un Porche roșu decapotabil pe care să îl conduc eu. Îmi imaginam cum îmi flutură părul în vânt, eșarfa roz la gât, în dreapta mea stătea un băiat chipeș și fercheș, care îmi spunea „Mon amour!” în timp ce îmi săruta mâna.
Parcam la baza Turnului Eiffel și ne lovea frumusețea și strălucirea lui. Urcam până în vârf de unde vedeam toate luminițele din faimosul oraș al luminilor, beam o cafea și mâncam un croissant…
În primele două vacanțe de vară din liceu am fost în tabere de franceză, aveam deja experiența unor piese de teatru și melodii cântate în limba iubirii, la tot felul de concursuri, a olimpiadelor la care eram nelipsită, iar visul meu la un city break în Paris dăinuia, alimentat de frumusețea oamenilor pe care i-am cunoscut în tabără.
Aveam deja și un pic din experiența studiului geografiei și parcă nu mai era la fel de viabilă povestea cu Porche-ul decapotabil pe care să-l conduc eu de acasă până la destinație. Înțelesesem și cum stă treaba cu genul ăsta de mașini și realizasem că sunt un pic peste bugetul meu dat de alocația lunară, oricât de binevoitori ar fi fost ai mei părinți în a mă susține și ei un pic.
Așa că am tăiat partea cu Porche-ul roșu 🙂 M-am maturizat, cum ar zice mama 😀
Am aflat între timp și că motivul pentru care Parisul e supranumit orașul luminilor, este legat de mințile luminate care și-au găsit aici inspirația de-a lungul timpului, nu de luminile propriu zise.
Câțiva ani mai târziu job-ul meu presupunea să vorbesc în franceză cu utilizatorii care aveau nevoie de suportul meu. O perioadă în care parcă mi-a mai pierit dragul de oamenii de acolo, dar tot visam la partea cu tânărul cu care să-mi împart diminețile pariziene.
Și l-am găsit! Îl știți, e el, domnul soț, care a venit la pachet cu o doză frumoasă de romantism și o poveste care să îndulcească visurile oricărei domnițe.
Am parte constant de flori, cadouri, declarații frumoase, zâmbete și fluturi în stomac, toate cât să știu că e clar, EL e acel chipeș și fercheș alături de care croissantele ar avea un gust aparte sus, pe Turnul Eiffel 🙂
Destul de clar cât să caut, din când în când, oferte city break, care să îmi indeplinească visul.
Am tot călătorit, ba în delegații, ba în vacanțe de câte o săptămână și cred că putem zice că am avut parte de prima noastră escapadă internațională de weekend în Barcelona, în iunie, anul trecut.
A fost de vis! Ne-au fascinat toate: orașul, oamenii, mâncarea, faptul că mereu se întâmpla ceva, în fiecare colț de piață sau de stradă, întotdeauna era ceva de văzut sau de făcut.
Cea mai recentă astfel de escapadă de care am avut parte a fost anul ăsta, de ziua mea, la Oslo. Un alt oraș fascinant în care ne-am întoarce oricând, cu mare drag.
Oameni faini, foarte civilizați, multe locuri de vizitat din care nu am văzut nici jumătate, peisaje superbe și o curățenie exemplară.
Problema cu astfel de escapade este că dau un pui de dependență. Cu cât ai parte de mai multe, cu atât îți dorești mai multe.
Așa am ajuns la dorul ăsta de ducă pe care îl simt acum, care combinat cu visul legat de Paris care mă bântuie de atât de mult timp, îmi dau de lucru.
Uneori e dificil să găsești singur cele mai bune combinații de bilete de avion plus cazare, așa că ofertele de city break Christian Tour sunt mereu o variantă bună de a găsi pachete gata pregătite de specialiștii lor în domeniu.
Dacă îți plac variantele do it yourself, poți merge și pe varianta de a găsi, tot la ei, bilete de avion Christian Tour și chiar hoteluri.
Eu le-am încercat pe ambele, la nivel teoretic. Am zumzăit site-ul cât să știu în ce perioade e frumos de mers la Paris și ce activități mi-ar plăcea să avem, ca să combinăm romantismul orașului cu plăcerea mea nebună de a face poze, cu latura istorică și cu activități mai puțin turistice, dar care cu siguranță ar veni la pachet cu amintiri frumoase:)
Ce aș vrea musai să facem?
- să vizităm turnul și ziua și seara, să urcăm în el și să ne bucurăm de priveliște, să ciocnim un pahar de șampanie la ultimul etaj și să facem poze 🙂
- să ne plimbăm romantic pe malul Senei și să vedem cu strălucesc toate în jur, poate chiar o plimbare cu barca, să vedem cele 37 de poduri și frumusețile lor
- să avem parte de un picnic cu baghete cumpărate direct din boulangerie, cu camembert și vin, așa cum ne recomandă prietena mea Thea
- să vedem Champs Elysees și să mâncăm sau măcar să bem o cafea la un restaurant fancy
- să vizităm Notre Dame, Sacre Coeur, Luvru, Domul Invalizilor
- să ne bucurăm de grădinile de la Versailles.
Pare clișeic, știu, dar e visul unei fetițe de 5 ani, care mai devreme sau mai târziu va fi îndeplinit, sunt sigură. Pentru că toate lucrurile vin la momentul potrivit!
Mai am cinci minute până să intru într-o ședință și mai dau un scroll la lista de visuri și la cea de oferte. În top, în ambele părți, de fiecare dată, rămâne Parisul, cu atât mai mult cât jumătate de vis e deja îndeplinit: îl am pe domnul soț aproape!
În lista voastră de city break-uri de vis, care e următoarea destinație? 🙂
* Această postare este scrisă pentru proba a doua a Super Blog.
** Pozele îmi aparțin.
Alexandra Ciucanu 