Cum l-am trecut pe domnul soț pragul la 30 de ani

Probabil vă imaginați acum un moment în care iau pe sus cei 1.80 m de soț iubibil și trec pragul cu el așa, în deplinătatea celor 30 de ani ai mei.

Cei care mă cunosc ceva mai bine și au un extra strop de imaginație magică, au vizualizat deja și momentul în care mă împiedic de prag, în stilu-mi caracteristic și prăpădesc iubibilul în toată înălțimea lui pe gresia din hol, în timp ce cățelul alb pufos țopăie de bucurie că am venit acasă.

Da… Nici poveste!

Se făcea că acum vreo săptămână și ceva am realizat că în fix 7 zile soțul meu minunat schimbă prefixul și trece și el, finally, în era lui 3.

Minunat am simțit acest moment de conștientizare care rapid s-a transformat în panică, crescândă, nu altfel.

Ca să fie clar, el, dragul, îmi spusese când l-am întrebat a 535-a oară ce și-ar dori de ziua lui, că vrea o carte. A doua zi mi-a zis că de fapt nici cartea n-o mai vrea, că o împrumută de la Bookster, deci cam atât ajutor am avut în a decide ce cadou să îi fac la această simpatică schimbare de prefix.

Când am reușit să liniștesc un pic panica și gândurile care spuneau insistent că nu sunt o soție bună pentru că n-am planificat lucrurile pentru această zi cu cel puțin un an înainte, m-am apucat să fac ce știu mai bine: research de idei de cadouri.

Căni, tricouri cu mesaje funny, tablouri, ceasuri – parcă nimic nu transmitea ceea ce îmi doream eu să transmită.

Am mobilizat câțiva oameni cheie din viețile noastre și am reușit să țin secrete față de el fix o săptămână, ceea ce a fost mai greu decât vă puteți imagina. Eram atâââât de entuziasmată de cât de frumos se legau lucrurile și mi-era tare greu să nu împărtășesc entuziasmul cu el. But I survived 😀

Conform planului, ziua trebuia să înceapă la 6:30 cu un wake up call din partea celor de la Virgin Radio care să-i dea energie pentru întreaga zi.

Ce s-a întâmplat a fost că el s-a trezit singur la ora 6:00 și cei de la Virgin nu au selectat numărul lui pentru înscriere. A trebuit să îi spun de ce telefonul lui nu mai e unde îl lăsase când s-a pus în pat. Pe scurt, prima surpriză a fost fail 🙂

Ca să îndulcesc momentul i-am trimis un filmuleț din partea lui Valentin Nedelcu, un coach fain pe care îl urmărește și care a fost tare drăguț și i-a trimis un mesaj de la mulți ani.

Următorul pas era să primească un mesaj din partea șefei lui prin care îl anunța că se va bucura de o zi liberă. Vedea mesajul, mai dormeam încă o oră și apoi ne începeam activitățile.

Ce s-a întâmplat e că a gătit cu o seară înainte un tiramisu magic pentru colegii lui și s-a echipat mai repede ca de obicei ca să ajungă devreme la birou, să livreze bunătățile. A acceptat în urma unui telefon din partea doamnei șefă că va avea ziua liberă, însă am mers totuși să livrăm. Deci a doua supriză a fost mai aproape de plan.

Al doilea filmuleț al zilei a venit din partea băieților de la Cavaleria care au fost minunați cu urarea transmisă și efectul a fost maxim – un zâmbet pe toată fața 😀

„Deci nu cred! O să mi se facă rău!”

Intuiam cumva despre ce e vorba, dar am întrebat totuși: „Ce spui tu acolo?”

„Ei ce spun?! Am primit un mesaj! Zice un băiat, Călin Manea, că mă așteaptă să zburăm la aerodrom în Prejmer! Chiar zburăm? Zbori și tu cu mine?”

Și-am zburat jumătate de oră cu avionul deasupra Brașovului și Râșnovului și ne-am bucurat ca niște copii mici de fiecare dată când vedeam câte o clădire cunoscută.

A fost foarte tare și cred că o să mai facem asta, cândva, cu speranța că nu ni se va mai face un pic răuț pe final, cum s-a întâmplat acum. Oricum n-a fost atât de grav cât să ne strice experiența per total.

A fost suficient totuși cât să ne îndrume spre o limonadă care să liniștească spiritele, înainte de a merge către următoarea activitate planificată.

Aici a mai primit un filmuleț cu urări care începea cam așa „Salut Cosmin, eu sunt George! Și eu sunt Lorena!” Practic, familia Buhnici îi transmitea din concediu urări călduroase.

I-am ales pe ei și echipa lor de la Cavaleria pentru a-i face aceste surprize video deoarece domnul soț este mare fan și majoritatea gadget-urilor noastre li se datorează fix lor. Foarte prompți și drăguți cu toții, m-au emoționat până la lacrimi, really 😀

Când nu mai visam să se întâmple, am primit și ultimul video surpriză al zilei. Am trimis câteva mesaje (multe) către Ionești, pe care din păcate nu le-au primit, însă, ca prin magie, au ajuns la ei chiar în ziua cu pricina. Dacă nu știți cine sunt ei, e vorba de Marian și Georgiana Ionescu, travel vloggeri foarte faini pe care îi găsiți pe canalul lui Mariciu de Youtube.

Zâmbete multe și după surprizele astea două, emoții în creștere la mine.

Am mers apoi la Koa Wake Park & Lounge, unde aș putea trăi, de-a dreptul. Liniștea, lacul, muzica – toate fac o atmosferă magică.

Planul aici era să mâncăm și să se plimbe domnul soț cu wake board-ul. Am aflat că e destul de complicat să faci asta și dacă ne dorim să mai avem și alte activități după, nu e tocmai indicat să ne aventurăm. Așa că ne-am bucurat de liniște și natură.

Liniștea era întreruptă ocazional de C. care zicea „Eu am îmbătrânit, inima mea nu mai duce și alte surprize. Ce facem acum? Cum nu poți să-mi zici? Spuneeee-mi! Mergem aici? Aici? Dar aici? Aici?”

„Am primit un SMS și nu pot să-l citeeeesc! Zice că mă așteaptă la ora 15:00 la adresa asta. Ce-i aici? Poftim? Ce facem la magazinul de grași și grăsuți, că asta zice Google că e la adresa aia?”

„De la o vârstă vine momentul să îți schimbi garderoba, iub…”

„Iar mă păcălești! Am găsit! Mergem să ne facem tatuaje! Yuhuuuu! Ce ne facem? Eu trebuie să știu!”

A aflat când am ajuns la talentata Flaminia ce urma să ne facem. A zis că și-ar fi făcut orice aș fi ales, dar că spera și credea că asta va fi. Cum să nu-l iubești?!

Am avut o mică pauză până la următoarea activitate, timp în care au revenit întrebările. A primit apoi un nou mesaj cu ora și locul unde trebuia să ajungem.

Mulțumită aplicațiilor de recunoaștere a numerelor a văzut instant numele persoanei care i-a dat mesajul, a căutat-o pe Facebook și a aflat unde lucrează – „Sunt mai liniștit acum!”

Am mers la Corina, la un răsfăț la barber shop. Răsfăț din ăla clasic, cu prosop fierbinte pe față și masaj al scalpului plus tuns și aranjat barba.

„Și acum unde mergem?”

Noroc că i-a sunat telefonul și nu a apucat să mai pună alte întrebări până am ajuns la strada principală unde îl aștepta ultima surpriză a zilei: nașii minunați, cu domnul tată socru și domnișoara nepoată cu confetti, muzică și tort, pe strada Mureșenilor, sub privirile curioase ale trecătorilor.

Am ajuns seara înapoi la cățelul extaziat că poate să îi dea ultimul pupic de aniversar al zilei și am primit dovada maximă de recunoștință pentru tot ceea ce reușisem să pun la cale pentru trecerea pragului către 30 de ani: „Asta a fost cea mai frumoasă zi din viața mea de până acum!”

Am realizat încă o dată că îmi aduce o maximă mulțumire să îl văd fericit și cu zâmbete pe toată fața, că iubirea asta toată te face să mobilizezi în doar câteva zile niște oameni la care nu te gândeai că vei ajunge vreodată și că toate se așează, mereu, așa cum e mai bine, nu neapărat așa cum ne dorim.

Mergea și varianta cu împiedicatul de prag, dar cred că asta a fost cu adevărat magică, cealaltă era doar previzibilă.

Și? Care a fost cea mai frumoasă zi din viața voastră de până acum?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.