Realitate din desene animate

De multe ori dau „vina” pentru cunoștințele mele de limba engleză pe desenele animate de pe Cartoon Network pe care le devoram când eram mică.

Printre preferatele mele se numărau The Jetsons, varianta din viitor a The Flinstones, dacă mai țineți minte. Tot o comedie de situație cu o familie clasică: George și Jane, cu cei doi copii, Judy și Elroy, un cățel pe nume Astro și o menajeră-robot, Rosie.

Mi se părea fascinant, în anii ’90, când urmăream desenele cu familia Jetsons că aveau mașini zburătoare, că Rosie era un robot, că totul era automatizat, aveau tot felul de holograme și diferite alte cele care mi se păreau doar un rod al imaginației foarte bogate al echipei de producători Hanna-Barbera.

M-a surprins destul de mult să aflu că desenele au apărut de fapt în 1962 și au fost difuzate pe ABC la oră de vârf o perioadă lungă de timp. Cumva, ceea ce mie mi se părea la zeci de ani distanță în anii ’90, când urmăream desenele, fusese gândit cu mai bine de 30 de ani în urmă de către niște vizionari, aș putea spune.

Același sentiment mi l-au dat și filmele despre viitor, a căror acțiune era plasată foarte aproape de realitatea noastră atât din punct de vedere temporal cât și al tehnologiei avansate. În unele situații, tehnologia din filme o depășește pe cea pe care o avem acum la dispoziție.

Mă întreb uneori dacă ideile din filme au fost preluate și puse în practică sau e doar o coincidență că ne îndreptăm încet încet spre realitatea din imaginația scenariștilor și regizorilor de filme și desene de acum câteva zeci bune de ani.

E viitorul electric sau eclectic?

Încerc să îmi amintesc dacă George Jetson alimenta vreodată mașinuța lui zburătoare și dacă da, să fi fost cu benzină, sau cu motorină, șiiiii… la ce preț o fi fost?

În primul rând, prețul carburantului nu avea un impact așa puternic asupra mea înainte să devin șoferiță și în al doilea rând, tind să cred că nu foloseau carburant ci totul era electric.

Vorbeam zilele trecute cu șoferul Uber despre mașinile care se conduc singure și îmi spunea că el nu crede că vom ajunge cu adevărat vreodată în punctul în care să folosim doar astfel de mașini și asta în primul rând pentru că un calculator nu va putea lua decizii la fel de bune ca un om în diferite situații.

Pentru că drumul până la birou durează doar 10 minute, am ales să nu intru foarte adânc în discuție și să îi spun doar că nu sunt chiar de acord cu el, așa că am schimbat cu grație subiectul către ideea, tot a lui, conform căreia de 8 martie, compania ar trebui să ne plătească o zi la SPA, nouă doamnelor. Surprinzător, nici aici n-am fost tocmai de acord 🙂

Plecând de la discuția asta am ajuns să mă gândesc oare care va fi următorul pas în evoluția mașinilor și la faptul că domnul soț îmi spunea acum puțin timp că Orice ar fi, următoarea noastră mașină va fi una electrică.

Când vine vorba de vânzări auto, în România cresc vertiginos vânzările de mașini hibrid și electrice, de la an la an. Dacă în 2017 aveam, în primele luni, vânzări undeva la 560 de mașini electrice, în aceeași perioadă a lui 2018 aveam 1000.

Toată povestea asta duce către dezvoltarea conceptului de e-Mobility, care include nu doar ideea de mașini eco ci și de infrastructură pentru ele, furnizori, legistlație etc.

E clar pentru toți, sau aproape toți, ca să nu exagerăm, că e foarte important să găsim soluții pentru reducerea poluării, dacă ne dorim să mai avem o planetă pe care să o populăm peste ceva ani, iar pentru că un mare factor de poluare este industria de automotive, e cumva natural ca producătorii de autoturisme să se îndrepte încet dar sigur către zona asta de e-Mobility.

Mă gândesc cum vor apărea și baterii externe pentru mașinile electrice, așa cum avem acum pentru telefoane și le vom ține în geanta plic atunci când mergem la un eveniment cu mașina și riscăm să rămânem fără baterie.

Sau cum vom ajunge să petrecem la fel de mult timp în mașină cum petrecem pe telefon, pentru că va fi super tehnologizată, silențioasă și planet friendly 🙂

Mi-ar plăcea să știu când vom ajunge acolo, la a îmbrățișa ideea a conduce strict mașini electrice și cum vor evolua lucrurile până atunci.

Ce mă bucură e că apar din ce în ce mai multe astfel de mașini și majoritatea marilor producători proiectează și scot pe piață astfel de modele, care sunt cel puțin interesante, atât din punct de vedere design cât și funcționalități.

Dintre ele, mi-a atras atenția Mercedes-Benz EQC, un SUV elegant, la standardele deja binecunoscute ale Mercedes de calitate, siguranță și confort.

Prima mașină electrică dintr-o serie de 10 care urmează a fi lansate de către Mercedes până în 2025 va fi lansată și în România la vară și sunt convinsă că va avea parte de cumpărători printre fanii brand-ului.

Deși eu nu sunt musai un fan, recunosc că i-aș da o șansă, măcar așa, de-o tură prin oraș 🙂 Domnul soț spune că e o vorbă care zice că o dată ce ai condus un Mercedes, there’s no way back, așa că aș prefera să stau în dreapta, să nu mă prindă microbul.

Aștept cu interes momentul în care ne vom apropia și mai mult de realitatea din desenele animare și vom ajunge să avem mașini zburătoare, că holograme avem deja.

Voi încotro credeți că merge industria de automotive și unde v-ar plăcea să ajungă?

*Acest articol este scris pentru Spring SuperBlog 2019
** Sursa foto 2: site-ul Mercedes-Benz