Când îți place să iei totul personal, dar altfel decât ai crede (P)*

Sunt la 2000 de kilometri de casă și mă simt ca și cum aș fi la capătul lumii, iar faptul că acasă se întâmplă lucruri importante fără ca eu să pot fi acolo, parcă nu ajută așa mult.

Mă trezesc uitându-mă pe geam, cum plouă, prin colega mea care mă privește nedumerită. Mă joc cu verigheta, semn clar că-mi stă mintea la domnul soț, la ce face și ce frumos aș lenevi cu el la căldură, acasă.

Scot verigheta și o învârt pe deget, uitându-mă la ce scrie pe dinăuntru, pentru a nu știu câta oară – C&A 23.05.2015, cu litere cursive. Mă întreb dacă și turcul care ne-a făcut verighetele o fi zâmbit și o fi citit în gând Țe und A, așa cum am făcut eu prima oară 🙂

Îmi plac verighetele noastre, ceea ce e absolut natural, cred. La urma urmei sunt simbolul căsătoriei și dragostei dintre noi, iar faptul că sunt gravate cred că le dă o notă și mai personală.

Îmi plac mult și notele personale și pun suflet în toate cadourile pe care le fac. Sunt, de ceva timp, adepta cadourilor personalizate, făcute pe sufletul persoanei care urmează să le primească, cu bucățele din sufletul celui care dăruiește.

Am câteva doamne în jurul meu, care, din fericire, reușesc de fiecare dată să mă ajute cu cadoul perfect, indiferent de contextul în care am nevoie de el: că e un cadou de casă nou, de deschidere a unui local, de aniversare sau de felicitări, că e o agendă sau un buchet de flori, știu exact la cine să apelez și ce indicații să dau astfel încât să iasă la fix.

Totuși, trecând peste plăcerea mea nebună de a face cadouri și norocul de a avea unde și cum să le personalizez, la un moment dat, intervine o parte a mea mai puțin visătoare, chiar pragmatică aș putea spune, și anume cea care calculează bugete și vede că o parte substanțială din cheltuieli le reprezintă astfel de cadouri 🙂

Recunosc faptul că, până la provocarea celor de la Colop România nu mi-a trecut prin minte ideea că aș putea ajunge să mă ocup singură de gravare și să fac cu mânuța mea un cadou poate banal, să devină personal.

Mă uitam pe site-ul Bodor și am găsit un gravator laser care chiar cred că mi-ar fi de ajutor. Știu că atunci când te gândești la un aparat de gravură parcă piere un pic din romantismul gestului și se tehnologizează tot procesul, dar vorbim de un aparat de dimensiuni mici, care poate sta cuminte pe birou sau pe masă.

BCL-0503MU este numele lui foarte tehnic, dar mă gândesc, având în vedere scopul pentru care aș achiziționa un astfel de aparat, că ar fi musai să îi găsim un nume de alint, gen CaPe, de la cadouri personalizate 🙂

CaPe va știi să se ocupe atât de obiecte din lemn cât și de cele metalice. Ce nu știe să facă e să graveze pe sticlă, dar nu văd asta ca fiind musai un impediment. Mă gândesc ce drăguțe ar fi niște cutii de bijuterii gravate pentru partea feminină a familiei, de sărbători și poate niște instrumente de gătit din lemn pentru domni, sau niște desfăcătoare de sticle/tirbușoane.

Funcționează prin WiFi sau USB, ceea ce înseamnă că te poți deplasa cu el oriunde. În plus, odată ce îi dai de gust, poți trece la fratele său mai mare, sau la cel mult mai mare, fiind disponibile gravatoare laser CO2 închise și la alte dimensiuni, pentru atunci când joaca cu cadourile se transformă în business și treci de la cele pentru familia ta, la unele pentru familiile altor oameni 🙂

Parcă m-a mai animat puțin gândul că se apropie iar o perioadă numai bună de făcut cadouri și poate anul ăsta reușesc să îmi fac timpul necesar de a le lua personal și chiar a le face personal. E clar! Mă apuc de liste, dacă tot așa plouă în continuare.

Voi ce aveți pe lista pentru Moș Crăciun? 🙂

*Acest articol a fost scris pentru proba a opta a SuperBlog